5 Ore pe zi cu familia...
5 ORE PE ZI CU FAMILIA
Subtitluri: "Da' TU CINE ESTI? Mie bunicul mi-a citit povestile. TU CINE ESTI ?"
"Aveam un 'ritual' al familiei"
"M-AM SIMTIT IUBIT SI MI-A FOST DE-AJUNS."
-----------------------------------------------
M-am hotarat: "Voi petrece 5 ore pe zi cu familia". Daca se poate mai mult, cu atat mai bine.
"Imposibil, fii serios, nu se poate asa ceva" au comentat prietenii.
Parca am muri toti de foame, asa de disperati cautam sa avem cate 2-3 servicii. Oamenii de afaceri traiesc mereu cu stresul ca maine nu vor mai avea bani sau ca vor pierde "astea toate, care le-am strans cu mainile mele".
Ne luptam din greu sa "facem bani". apoi imprumutam de la banci sau de unde putem, ca sa avem un scop nobil pentru care muncim ca "work-ahoolicii" - "Datoriile trebuie platite, draga!". De parca vecinii au facut datoriile, nu noi. Mai rau de cei care nu au nici macar apartament, casa sau masina.
"Dar oricum nu se mai putea cu rabla aia veche de Ford sau Volkswagen". De Dacie nici sa nu mai vorbim. Si mobila din bucatarie trebuie schimbata. Si calculatorul copilului. Si paltonul sotiei. Si faianta din baie.
Si atat de mult lucram sa le fie lor bine, incat pana la urma unii isi schimba .... chiar sotia si copiii...
Firma ne da masina la scara si laptop. Celular de la firma. Poate chiar haine, sa fim "prezentabili", si miel de Pasti. Salopete de rezerva, scule "nemtesti", masa gratuita.
Dar, in schimb, devenim "scalvi pe plantatie", de la 8 dimineata la 11 noaptea, de luni pana sambata.
Duminica suntem franti de oboseala, cu greu ajungem la biserica. Uneori lucram si duminica.
Pana aici aproape ca nu e nimic rau.
Dar copiii??? Unde ne sunt copiii?
Dar sotia??? Cu cine ne-am casatorit?
"Ei trebuie sa inteleaga! Doar pentru ei ma zbat."
Cunosc pe cineva care are un baiat adolescent. Tatal baiatului lucra intr-un oras apropiat, dar economisea banii de naveta si venea acasa doar de vineri seara pana luni dimineata. Baiatul a crescut in biserica, a fost un copil cuminte, pana cand... nu a mai fost cuminte...
De fapt toti membrii familiei erau "in biserica". Pana cand "barca" a inceput sa se clatine. S-au gandit chiar la divort, dar de dragul copiilor si de rusinea societatii au renuntat.
In schimb, baiatul nu a renuntat la drumul spre iad. Cand tatal a incercat sa stea de vorba cu el, baiatul parca avea raspunsul pregatit: "Da' TU CINE ESTI ? Cine te crezi tu sa-mi spui mie ce sa fac? MIE BUNICUL MI-A CITIT POVESTILE. Tu cine esti?"
Credeti ca exista termen de comparatie pentru durerea unui tata caruia propriul sau baiat ii spune: "Da' tu cine esti?"
Care a fost castigul aici? Banii de naveta!
Care a fost pierderea? Relatia rupta si un suflet (al propriului copil) angajat pe drumul spre iad.
Vreti sa vorbim si de familiile destramate dupa anii '90, cand toti se imbulzeau sa lucreze "afara", in Occident? Barbatii plecau cate 3-6-9 luni. Altii chiar...9 ani. In Germania, SUA, Italia, Israel sau pe unde se putea. Pana la urma au plecat si femeile - in Grecia, Turcia, Spania sau aiurea.
Pentru multe dintre acele familii, care este castigul acum, dupa ce se trage linie?
PRAF SI PULBERE ! Si familiile respective, si copiii, si constiintele si sufletele oamenilor.
Imi amintesc ca am crescut intr-o familie foarte echilibrata.
In fiecare dupa-masa, la "3 jumate" (15:30), tata intra pe poarta. Venea de la serviciu, iar serviciul lui il...uita intotdeauna la... serviciu. Nu discuta acasa probleme de serviciu. Mama era casnica.
(Uau! Sa-i spui astazi unei femei "de cariera" ca ar fi mai bine pentru copii si familie ca ea sa fie casnica...)
Aveam un fel de "ritual" al familiei in fiecare zi. La 16:00 mancam cu totii impreuna, apoi lucram impreuna in gradina, reparam impreuna ceva la casa, puneam zacusca, compot, facem teme, mergeam la biserica, etc. Dar aveam un pilon de siguranta in fiecare zi: "Tata la '3 jumate' intra pe poarta si petrecem dupa masa si seara impreuna." Si fiti convinsi ca tata nu se adancea niciodata ca o "leguma" in stirile de la televizor, nici mama in telenovele, ca o alta "leguma".
Este adevarat ca de multe ori mancam "o felie de pita unsa", dar nu ca eram saraci, ci ca asa era scenariul in filmul respectiv. Si eram bucuros si fericit, si eu si tata si mama si fratii mei.
tata implineste luna aceasta, cu ajutorul Domnului, 80 de ani (mama a plecat la Domnul). Dar credeti ca mi-a trecut vreodata prin cap sa-i spun: "Pai nu mi-ai dat si nu mi-ai facut"? Niciodata!
M-AM SIMTIT IUBIT SI MI-A FOST DE-AJUNS.
Mi-e asa de drag sa stau de vorba cu el despre orice, si sa-l ajut la cate ceva pe langa casa.
In zilele noastre, cand mai mult de jumatate dintre copii cresc in familii monoparentale, doar cu mama, sau cu un parinte vitreg, ca "Tata ne-a parasit cand am fost eu mica. A plecat cu alta.", cum poti sa vorbesti de un ritual al familiei, in jurul Domnului Isus si a Bibliei?
Astazi multe servicii sunt de la 9:00 la 18:00. Copiii vin acasa de la scoala, gasesc casa pustie si goala, si atunci se simt singuri, tristi si incurcati de lumea asta prea complicata. Drept urmare, se afunda in Internet, televizor, pornografie, relatii dubioase. O buna parte dintre copii sunt distanti, rebeli, neadaptati, descurajati, in depresie si cu rezultate slabe la scoala. "URLA" DUPA RELATIA CU PARINTII SI DUPA DRAGOSTE.
Este normal sa mergi la serviciu si sa iti castigi existenta. Este normal sa evadezi de acasa din cand in cand, pentru o plimbare de unul singur. Dar unde este limita dintre normal si anormal?
"Eu NU am avut, dar copiii mei vreau sa aiba, sa nu mai sufere si ei". si ii bombardam cu biciclete, role, tricouri, electronice. Dar... "DACA DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E".
Si fiti siguri ca dragostea nu se masoara in lucruri materiale, la fel cum nici vantul nu se masoara cu galeata.
Am cunoscut un om de afaceri de succes, care la ora 5 dupa-masa intra in casa si petrece tot restul zilei cu familia. si cu celularul inchis. Felicitari !
Fiul nostru, de 11 luni, se taraste prin bucatarie de-a busilea, in "patru labe". De multe ori alege ca tinta preferata... galeata de gunoi.
Doamne, da-ne intelepciune sa renuntam sa ne mai taram "in patru labe", in coate si-n genunchi, dupa gunoaie.
Acum, ti se pare mult 5 ore pe zi cu familia?
Daca vrei sa-ti echilibrezi barca si sa-ti castigi casa, nu e mult 5 ore pe zi cu "ai tai".
Daca vrei sa... "economisesti banii de naveta"... tu decizi scenariul in acest film... Dar finalul nu-ti mai apartine.
Subtitluri: "Da' TU CINE ESTI? Mie bunicul mi-a citit povestile. TU CINE ESTI ?"
"Aveam un 'ritual' al familiei"
"M-AM SIMTIT IUBIT SI MI-A FOST DE-AJUNS."
-----------------------------------------------
M-am hotarat: "Voi petrece 5 ore pe zi cu familia". Daca se poate mai mult, cu atat mai bine.
"Imposibil, fii serios, nu se poate asa ceva" au comentat prietenii.
Parca am muri toti de foame, asa de disperati cautam sa avem cate 2-3 servicii. Oamenii de afaceri traiesc mereu cu stresul ca maine nu vor mai avea bani sau ca vor pierde "astea toate, care le-am strans cu mainile mele".
Ne luptam din greu sa "facem bani". apoi imprumutam de la banci sau de unde putem, ca sa avem un scop nobil pentru care muncim ca "work-ahoolicii" - "Datoriile trebuie platite, draga!". De parca vecinii au facut datoriile, nu noi. Mai rau de cei care nu au nici macar apartament, casa sau masina.
"Dar oricum nu se mai putea cu rabla aia veche de Ford sau Volkswagen". De Dacie nici sa nu mai vorbim. Si mobila din bucatarie trebuie schimbata. Si calculatorul copilului. Si paltonul sotiei. Si faianta din baie.
Si atat de mult lucram sa le fie lor bine, incat pana la urma unii isi schimba .... chiar sotia si copiii...
Firma ne da masina la scara si laptop. Celular de la firma. Poate chiar haine, sa fim "prezentabili", si miel de Pasti. Salopete de rezerva, scule "nemtesti", masa gratuita.
Dar, in schimb, devenim "scalvi pe plantatie", de la 8 dimineata la 11 noaptea, de luni pana sambata.
Duminica suntem franti de oboseala, cu greu ajungem la biserica. Uneori lucram si duminica.
Pana aici aproape ca nu e nimic rau.
Dar copiii??? Unde ne sunt copiii?
Dar sotia??? Cu cine ne-am casatorit?
"Ei trebuie sa inteleaga! Doar pentru ei ma zbat."
Cunosc pe cineva care are un baiat adolescent. Tatal baiatului lucra intr-un oras apropiat, dar economisea banii de naveta si venea acasa doar de vineri seara pana luni dimineata. Baiatul a crescut in biserica, a fost un copil cuminte, pana cand... nu a mai fost cuminte...
De fapt toti membrii familiei erau "in biserica". Pana cand "barca" a inceput sa se clatine. S-au gandit chiar la divort, dar de dragul copiilor si de rusinea societatii au renuntat.
In schimb, baiatul nu a renuntat la drumul spre iad. Cand tatal a incercat sa stea de vorba cu el, baiatul parca avea raspunsul pregatit: "Da' TU CINE ESTI ? Cine te crezi tu sa-mi spui mie ce sa fac? MIE BUNICUL MI-A CITIT POVESTILE. Tu cine esti?"
Credeti ca exista termen de comparatie pentru durerea unui tata caruia propriul sau baiat ii spune: "Da' tu cine esti?"
Care a fost castigul aici? Banii de naveta!
Care a fost pierderea? Relatia rupta si un suflet (al propriului copil) angajat pe drumul spre iad.
Vreti sa vorbim si de familiile destramate dupa anii '90, cand toti se imbulzeau sa lucreze "afara", in Occident? Barbatii plecau cate 3-6-9 luni. Altii chiar...9 ani. In Germania, SUA, Italia, Israel sau pe unde se putea. Pana la urma au plecat si femeile - in Grecia, Turcia, Spania sau aiurea.
Pentru multe dintre acele familii, care este castigul acum, dupa ce se trage linie?
PRAF SI PULBERE ! Si familiile respective, si copiii, si constiintele si sufletele oamenilor.
Imi amintesc ca am crescut intr-o familie foarte echilibrata.
In fiecare dupa-masa, la "3 jumate" (15:30), tata intra pe poarta. Venea de la serviciu, iar serviciul lui il...uita intotdeauna la... serviciu. Nu discuta acasa probleme de serviciu. Mama era casnica.
(Uau! Sa-i spui astazi unei femei "de cariera" ca ar fi mai bine pentru copii si familie ca ea sa fie casnica...)
Aveam un fel de "ritual" al familiei in fiecare zi. La 16:00 mancam cu totii impreuna, apoi lucram impreuna in gradina, reparam impreuna ceva la casa, puneam zacusca, compot, facem teme, mergeam la biserica, etc. Dar aveam un pilon de siguranta in fiecare zi: "Tata la '3 jumate' intra pe poarta si petrecem dupa masa si seara impreuna." Si fiti convinsi ca tata nu se adancea niciodata ca o "leguma" in stirile de la televizor, nici mama in telenovele, ca o alta "leguma".
Este adevarat ca de multe ori mancam "o felie de pita unsa", dar nu ca eram saraci, ci ca asa era scenariul in filmul respectiv. Si eram bucuros si fericit, si eu si tata si mama si fratii mei.
tata implineste luna aceasta, cu ajutorul Domnului, 80 de ani (mama a plecat la Domnul). Dar credeti ca mi-a trecut vreodata prin cap sa-i spun: "Pai nu mi-ai dat si nu mi-ai facut"? Niciodata!
M-AM SIMTIT IUBIT SI MI-A FOST DE-AJUNS.
Mi-e asa de drag sa stau de vorba cu el despre orice, si sa-l ajut la cate ceva pe langa casa.
In zilele noastre, cand mai mult de jumatate dintre copii cresc in familii monoparentale, doar cu mama, sau cu un parinte vitreg, ca "Tata ne-a parasit cand am fost eu mica. A plecat cu alta.", cum poti sa vorbesti de un ritual al familiei, in jurul Domnului Isus si a Bibliei?
Astazi multe servicii sunt de la 9:00 la 18:00. Copiii vin acasa de la scoala, gasesc casa pustie si goala, si atunci se simt singuri, tristi si incurcati de lumea asta prea complicata. Drept urmare, se afunda in Internet, televizor, pornografie, relatii dubioase. O buna parte dintre copii sunt distanti, rebeli, neadaptati, descurajati, in depresie si cu rezultate slabe la scoala. "URLA" DUPA RELATIA CU PARINTII SI DUPA DRAGOSTE.
Este normal sa mergi la serviciu si sa iti castigi existenta. Este normal sa evadezi de acasa din cand in cand, pentru o plimbare de unul singur. Dar unde este limita dintre normal si anormal?
"Eu NU am avut, dar copiii mei vreau sa aiba, sa nu mai sufere si ei". si ii bombardam cu biciclete, role, tricouri, electronice. Dar... "DACA DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E".
Si fiti siguri ca dragostea nu se masoara in lucruri materiale, la fel cum nici vantul nu se masoara cu galeata.
Am cunoscut un om de afaceri de succes, care la ora 5 dupa-masa intra in casa si petrece tot restul zilei cu familia. si cu celularul inchis. Felicitari !
Fiul nostru, de 11 luni, se taraste prin bucatarie de-a busilea, in "patru labe". De multe ori alege ca tinta preferata... galeata de gunoi.
Doamne, da-ne intelepciune sa renuntam sa ne mai taram "in patru labe", in coate si-n genunchi, dupa gunoaie.
Acum, ti se pare mult 5 ore pe zi cu familia?
Daca vrei sa-ti echilibrezi barca si sa-ti castigi casa, nu e mult 5 ore pe zi cu "ai tai".
Daca vrei sa... "economisesti banii de naveta"... tu decizi scenariul in acest film... Dar finalul nu-ti mai apartine.
Statistici
- Vizualizări: 6065
- Favorită: 2
- Comentarii: 9
- Gramatical corect
- Fără diacritice
- Conținut incomplet
Opțiuni
1 Corinteni 15:58 De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.
"Am cunoscut un om de afaceri de succes, care la ora 5 dupa-masa intra in casa si petrece tot restul zilei cu familia. si cu celularul inchis. Felicitari !"
E very nice ce spune despre acel om..
E foarte frumos ca atunci cand vii acasa,sa nu fii influentat de atmosfera de tensiune de la servici si sa te poti bucura cu familia.Cum spunea Isus"ajunge zilei necazul ei" asa as spune si cand se ajunge acasa si la servici a fost o stare de tensiune "ajunge stresul serviciului, in timpul petrecut la servici",nu vreau sa ma tina cu gandul acolo si cand sunt in familie.Si atunci cand esti cu Dumnezeu,poti sa nu stai stresat chiar si in timpul serviciului.
Imi place mult atunci cand vii sa te odihnesti in familie,in coltisorul tau de rai,acolo unde primesti dragoste neconditionata.
Foarte frumos acest eseu. Eu sunt plecat cu familia de 5 ani si jumatate in Spania si nu ne-a fost usor primul an. Nu aveam o biserica unde sa mergem pana cand s-a deschis una la noi in micul orasel unde stam noi Parets del Valles(Barcelona, Spania) si de atunci am mers din nou la biserica si tata ramanea acasa de sa uita la televizor si nu era niciodata nu noi la biserica dar cu ajutorul Domnului acum vine la Biserica si inainte cand eram mai mmic ne spune si ne citea din Biblie dar acum cu lucrul e cam obosit si cand ajunge acasa mananca si se culca nu petrece ziua cu noi in familie dar sper caci Domnul va lucra in viata mea! Va multumesc a fost un eseu minunat! Maine 1 aprilie e Botezul meu si va rog sa va rugati pentru mine! Domnul sa binecuvinteze familile crestine si sa lucreze in ele pana la venirea Lui! Amin!
un eseu inspirat de Duhul Domnului:) un adevar crud al zilelor de astazi, trist dar oamenii tot mai mult se afunda in cautarea de bani si de toate celelalte lucruri materiale, imi zicea o verisoara din suedia despre o profetie pe care o femeia batrana in urma cu 60 de ani o spusese:'vor veni vremuri in care oamenii nu vor mai dori sa auda despre dragoste, iertare, daruire ci numai despre bani' ( (pamanturi mai nou),si asa si este si daca ar fi duhul acesta dupa bani numai printe familile care nu au auzit de Dumnezeu n-ar fi rau ca am zice ca ei sunt in necunostiinta, dar ceea ce este trist este ca tot mai mult se introduce in familile crestine, Domnul sa ne ajute ca sa stim sa dam valoare lucrurilor cu adevarat de pret:)
Este imaginea clară a unei realităţi crude,o realitate deloc îmbucurătoare,dar nicidecum lipsită de speranţă atâta vreme cât condeiul cu care se scrie scenariul(cum frumos şi inspirat s-a exprimat autorul)este în mâna noastră.Dumnezeu să ne dea înţelepciune.
nu comentez!
conduc o afacere cu sotia muncim de 7 ani si simbata si duminica am ajuns sa ne despartim nu mai vreau nimic decit sa mor